Acțiunea de a găti, chiar dacă la prima vedere pare ceva ușor, de fapt, este un proces mult mai complex decât ne-am fi imaginat. Arta culinară implică mult studiu, atenție, creativitate și timp dedicat acestui hobby. Unii dintre noi își găsesc această pasiune încă din copilărie, iar alții pe parcursul vieții.
Alexandru Incicău, colegul nostru din Timișoara, a fost prins de jocul ingredientelor încă din anii studenției. Cu pași mici, dar siguri, a început cu preparate ușoare, iar de-a lungul timpului a ajuns să-și încânte prietenii cu mâncăruri din ce în ce mai compuse. Mai multe detali ne spune Alexandru în rândurile ce urmează:
“Everyone can cook” zicea Chef Gusteau în primele minute din Ratatouille. Oare chiar așa să fie? Cel puțin pentru mine, în primii ani, în niciun caz nu se aplica zicala, sau dacă se aplica, atunci era imediat urmată de ”But not everyone should”.
Cam prin 2011 eram student la litere în Timișoara, și, ca orice student, eram sătul de supa la plic, pateul vegetal (că era mai ieftin) sau de zacuscă împrumutată de la colega de pe palier. Și așa student fiind m-a trosnit o foame crâncenă, dar na, eram și sărac și cu principii. Mai aveam câțiva lei, așa că am mers la magazinul din complex, mi-am luat cele mai ieftine paste și un tub de ketchup. Probabil că aia a fost prima mea masă gătită - drept să vă zic, foamea-i cel mai bun bucătar.
Deci da, not everyone should cook, cel puțin nu inițial. După o vreme m-am mutat în chirie, și din salariul de profesor am avansat de la paste cu ketchup, la paste cu ketchup, parizer, și poate niște brânză topită la tub. A fost bine și așa rău cum era.
Între timp, și de atunci cam e ceva timp, m-am pus pe buchisit de rețete, și găsit de oferte, iar acum, am ajuns să dau dinner parties pentru că nimic nu îmi place mai mult decât să gătesc pentru prieteni. Ei îmi cer cam des să le fac croasanți, dar acum cine mai stă și trei zile să lamineze aluatul? Ok, ok, eu stau. Să știi că e chiar faină senzația când vezi croasantul făcut de tine gata copt, sau pâinea aia dospită și caldă și crocantă. În pandemie mi-am făcut chiar și propria mea maia/drojdie artizanală, o cheamă Frantz, are aproape doi ani, și își duce veacul prin frigider.
Practic pasiunea pentru gătit a venit cumva dintr-o nevoie de a îi mai da stomacului și altceva pe lângă paste și ketchup, ei și după toți anii ăștia vă zic sincer că fac cea mai bună lasagna (fac și pastele), o incredibilă înghețată de casă cu alune, fistic și dulce de leche, sau o supă cremă cum n-ai mai văzut.
Deci, hai la bucătărit și apoi la instagramuit! ”
